Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare găzduiește luni Summitul pentru investiții din Balcanii de Vest, la care sunt prezenți liderii Albaniei, Bosniei-Herțegovinei, Kosovo, Muntenegrului, Macedonia de Nord și Serbiei. Comisarul UE pentru extindere, Oliver Varhelyi, se va adresa și el la summit.
Deși BERD are o mare importanță – este cel mai mare investitor instituțional din regiune, furnizând până în prezent peste 15 miliarde de euro (17 miliarde de dolari) în fonduri de investiție – uneori un summit este doar un summit. Dar, în lumina războiului din Ucraina și a atenției sporite pe care Occidentul o acordă acestor țări, se dezvăluie fragilitatea regiunii.
Pe 24 februarie – ziua în care BERD a anunțat summitul și ziua în care a început invazia în Ucraina – EUFOR (forța de menținere a păcii) din Bosnia și Herțegovina a declarat că a crescut numărul trupelor de menținere a păcii în țară (cu aproximativ 500 de soldați) ca „măsură de precauție” – mai puțin ca răspuns direct la criza din Ucraina și mai mult ca o modalitate de a precede destabilizarea securității internaționale. Abundă zvonurile despre o desfășurare suplimentară de trupe în scurt timp, rapoartele care vorbesc despre o astfel de posibilitate citând oficiali UE drept sursă.
Bosnia nu este singura țară din regiune care găzduiește forțe de menținere a păcii. În Kosovo, acestea sunt gestionate de NATO (KFOR) și includ aproximativ 4.000 de militari. Ultima dată când au fost în alertă a fost în septembrie 2021, când tensiunile au crescut (din nou) între Serbia și Kosovo (mai multe detalii aici). Săptămâna trecută, au existat temeri de reînnoire a tensiunilor, după ce președintele sârb Aleksandar Vucic a anunțat că țara sa nu va impune sancțiuni împotriva Rusiei pentru invadarea Ucrainei – pentru că Moscova nu a sancționat Belgradul în 1990 și a susținut integritatea teritorială a Serbiei nerecunoscând independența Kosovo. Duminică, Kosovo a cerut Statelor Unite să înființeze o bază militară permanentă în țară și să accelereze integrarea acesteia în NATO, după ce a confirmat că statul va impune sancțiuni împotriva Rusiei.
Zona Balcanilor este instabilă. Bosnia, de exemplu, este formată din două entități autonome: Republica Srpska, cu majoritate sârbă, și Federația Bosniei și Herțegovinei, populată în principal de etnici bosniaci și croați. Guvernul său a fost structurat prin Acordul de la Dayton din 1995, pe principiul realizării celei mai bune modalități de a împărți puterea după război a celor trei etnii. Dar problemele persistă și de atunci s-au făcut puține progrese. Cu economia mergând din rău în mai rău, singurul lucru pe care croații, bosniacii și sârbii care trăiesc în țară par să-l aibă în comun este migrarea în Europa de Vest, în speranța unui trai decent. Vina este aruncată asupra politicienilor cărora li se reproșează că nu au făcut mare lucru pentru stabilitatea țării.
Punctul lor de vedere poate fi îndreptățit; politicienii iau rar în discuție problemele socio-economice, preferând în schimb să se învinovățeasca reciproc și să-și alimenteze tezele naționaliste și separatiste. De fapt, decizia EUFOR de a desfășura mai multe trupe vine la doar câteva săptămâni după reînnoirea tensiunilor etnice, în mare parte datorită revendicarilor lui Milorad Dodik, membrul sârb al președinției tripartite, pentru o Republică Srpska independentă.
Nimic nou sub soare. Dodik a folosit de ani de zile retorica independenței pentru a câștiga alegerile din Republica Sârbă. Cu toate acestea, cel mai recent apel de retragere a etnicilor sârbi din rândul forțelor armate, a sistemului fiscal și a sistemului judiciar din țară a determinat Statele Unite să-i impună noi sancțiuni în ianuarie 2022. În același timp, decizia luată de parlamentarii Republicii Srpska la 11 februarie de a se retrage din instituțiile cheie ale statului și de a înființa unor organisme exclusiv sârbe în locul acestora a sporit mai mult riscul separării (și riscul unui nou conflict).
Republica Sârbă nu reprezintă singura îngrijorare. Având în vedere viitoarele alegeri naționale din octombrie și nemulțumirea generală cu privire la modul în care țara a fost gestionată în baza Acordului de la Dayton din 1995 (care s-a concretizat într-o guvernare pe baza diviziunilor etnice pe care mulți le consideră discriminatorii), că vor boicota alegerile din octombrie, dacă legea electorală nu este modificată pentru a crește prezența croaților în instituțiile naționale. Pe 19 februarie, Adunarea Națională Croată, o organizație umbrelă care reprezintă majoritatea partidelor politice croate bosniace, a amenințat că va începe procedurile legale pentru a-și crea propria entitate dacă nu îi sunt îndeplinite revendicările.Deși aceasta este prima oară când etnicii croați amenința cu separarea și mulți experți comentează că apelurile sunt doar o modalitate prin care croații pot câștiga mai multă putere politică în parlament, momentul ales este cu siguranță un moment interesant pentru discuția despre separare etnică și independență.
Drept urmare, pe 22 februarie, imediat după ce UE a discutat (în cadrul summit-ului miniștrilo de externe) despre situația din Bosnia, Croația a solicitat ca în următorul summit UE din martie să se discute despre impasul politic din țară. Problema este că discuțiile nu sunt o rezolvare. În schimb, aceste summit-uri reprezintă motive bune pentru oponenții Occidentului de a-și spori propria retorică. În timp ce miniștrii de externe ai UE discutau despre situația din Bosnia, Dodik i-a acuzat pe SUA și pe europeni că favorizează majoritatea musulmană a Bosniei, bosniacii, într-un mod care conduce la destabilizarea pe termen lung a țării.
Toate acestea reprezintă motivul pentru care războiul din Ucraina este de mare importanță în această zonă. Rusia are o mare influență în Balcani, iar Moscova a făcut comentarii similare cu ale lui Dodik timp de ani de zile. Dodik are o relație bună de lucru cu președintele rus Vladimir Putin, iar Ambasada Rusiei la Sarajevo a spus în mod repetat că Rusia va „reacționa” dacă Bosnia ar lua vreodată măsuri pentru a se alătura NATO. (În acest context, acesta este motivul pentru care cererea recentă a Kosovo de a adera la NATO este atât de importantă.) Un aspect important este faptul că Rusia este cel mai mare investitor al Bosniei, iar țara se bazează exclusiv pe Rusia pentru gazele sale naturale. Ca să nu mai vorbim de anii de parteneriat strategic dintre Rusia și Republica Srpska, care a implicat totul, de la susținerea politică a lui Dodik până la pregătirea forțelor de securitate ale republicii. În decembrie 2021, Rusia chiar a promis că îi va sprijini pe sârbii bosniaci în disputele lor privind împărțirea puterii în țară.
Conflictul din Ucraina a început cu recunoașterea de către Rusia a independenței celor două republici separatiste. O criză reînnoită în Balcani ar putea începe cu Dodik gândind că este timpul ca Rusia să recunoască independența Republicii Srpska. El și-a exprimat sprijinul pentru invazia rusă și a anunțat că este nemulțumit de decizia Bosniei de a semna declarația UE de condamnare a Rusiei. Este cu siguranță posibil ca el să alimenteze tensiuni care-l vor ajuta să câștige din nou alegerile, ceea ce este obișnuit să facă, dar având în vedere fragilitatea economică și politică a Bosniei, discuția politică se poate transforma în ceva mult mai violent, cu repercursiuni regionale.
O variantă a acestui text, editat, a fost publicat pe Geopolitical Futures.