Criza corona umbrește tot, inclusiv sectorul energetic. Războiul pe preț de pe piața petrolieră, altădată extrem de mediatizat, a trecut, în ultima lună aproape neobservat. În condițiile date, devenea oricum din ce în ce mai neprofitabil pentru toată lumea. Fără un acord între producătorii petrolieri, prețul ar fi ajuns, destul de curând, la valori negative, cu impact major asupra sectorului energetic american și chiar asupra promotorului său, Arabia Saudită. Pe 12 aprilie, prin noul acord OPEC+, se impune reducerea cantității de petrol produse cu 9.7 mil de barili pe zi. Acest lucru însă este util doar pe termen scurt. Prețul petrolului își va continua trendul descrescător – doar că acum scăderea va fi mai lentă. De asemenea, noul acord nu înseamnă că s-a terminat cu războiul pe preț – ci că acesta va afecta acum mai puțin economia americană.

Considerații asupra cererii de petrol

Cererea de petrol este inelastică – adică în cazul unei schimbări de preț nu se schimbă cantitatea de produs cumpărată. Cu alte cuvinte, nu contează prețul pentru că oricum ai nevoie de benzină (și nu numai). În același timp, mici schimbări în departamentul cererii provoacă schimbări rapide (și uneori dramatice) ale prețului.

În februarie, când China era în carantină, confruntându-se cu vârful de criză, cantitatea de petrol cerută pe piața mondială a scăzut cu 1.8 milioane de barili față de nivelul cererii din aceeași perioadă de anul trecut. De asemenea, cererea globală a scăzut cu 2.5 milioane de barili pe zi în primul trimestru al 2020 față valorile de anul trecut, conform IEA. După calculele aceleiași surse, se presupune că criza corona va produce o scădere a cererii comparabile cu valorile datorate crizei economice din 2009. Această preconizare ia în calcul faptul că cererea va reveni la condiții normale în câteva luni, în a doua jumătate a lui 2020. Ceea ce, deși este de dorit, nu știm dacă este realistic.

De fapt, previziunile cu privire la piața petrolului sunt momentan mai mult sau mai puțin presupuneri – nu avem date pentru a calcula impactul total al crizei actuale și ca atare, incertitudinea este inclusă în absolut toate previziunile făcute. Ceea ce știm cu siguranță este că cererea s-a contractat deja cu până la 35% în primul trimestru al 2020, conform datelor IEA. Dacă luăm în calcul nivelul de 100 milioane de barili pe zi dinainte de criză, scăderea este echivalentă cu neutilizarea pentru 35 de mil de barili de petrol. Mai știm și că lanțurile de aprovizionare au fost cele mai afectate de criza corona și că transporturile interne și internaționale au fost în mare parte suspendate datorită stării de izolare sau carantină din Europa și Statele Unite – consumatori cheie.

Source: EIA

Dezvoltarea sectorului de transport (bazată pe complexitatea crescândă a lanțurilor de aprovizionare globală) a susținut trendul crescător al cererii de petrol din ultima decadă. Odată cu criza corona, oamenii stau acasă iar afacerile se opresc, fie și parțial. Dacă suspendarea activităților ar fi ținut doar câteva săptămâni, sau, și mai important, dacă am ști cât va ține, impactul crizei corona ar putea fi calculat – având în vedere nivelurile de risc, s-ar fi putut face preconizări reale. Dar, pentru că avem mai multă incertitudine decât oricând altcândva, acest lucru nu e posibil – nu putem calcula mai nimic.

În vremuri cu mai puțină incertitudine, când contracțiile pe piața petrolieră puteau fi anticipate, OPEC a ales deseori tehnici de „micro-management”, administrând piața petrolieră prin adaosul sau sustragerea de cantități relativ mici. Dar niciodată până acum OPEC nu s-a confruntat cu schimbări ale cererii care să dureze mai multe luni (și fără o perspectivă asupra momentului terminus) și care să fie de dimensiuni mai mari de 2 milioane de barili – acum vorbim de scăderi ale cererii care de la 15 până la 35 milioane de barili în ultimul trimestru, cu cele mai drastice fiind în ultimele 3 săptămâni – când S.U.A. a declarat stare de urgență pandemică (deloc întâmplător – benzinele care servesc sectorul de transport acoperă cam două treimi din cererea de petrol americană).

Considerații asupra ofertei

Acordul OPEC+ stabilit pe 12 aprilie se referă la o diminuare cu 9.7 milioane de barili pe zi a producției petroliere. Această cantitate e destul de modestă, având în vedere cele de mai sus. Dar cu siguranță ajută la menținerea unei imagini corespunzătoare pentru toți actorii politici implicați.

Ideea unui acord datează din februarie. Când criza corona a redus cererea la nivelul Chinei, Arabia Saudită a realizat că dacă nu există o înțelegere la nivel internațional asupra reducerii cantității produse, prețul petrolului va avea o cădere rapidă. Toată lumea a fost de acord, mai puțin Rusia, care plănuia să pompeze mai mult pe piață și, având în vedere rapoartelor care indicau absența unei epidemii corona la nivel național, nu exista nici un motiv politic pentru diminuarea activității din sectorul extractiv. În plus, Rusia are realitatea sa: datorită condițiilor climatice și geologice, la nivel operațional, reducerea producției este extrem de costisitoare. Ceea ce poate face însă este să exprime susținerea oficială pentru un acord de cooperare asupra producției petroliere la nivel mondial, să diminueze producția la nivel sezonier și să beneficieze de creșterile de preț provocate de reducerile de producție saudite.

Source: Carnegie Endownment

Arabia Saudită cunoaște prea bine această realitate, dar fără să obțină susținerea oficială a Moscovei pentru un acord, a optat să lanseze un război pe preț. Într-o manieră agresivă, Riadul a produs la capacitate maximă și a pompat maxim pe piață. Exporturile saudite au crescut cu mai mult de 1 milion de barili pe zi în martie. Astfel, saudiții au crescut presiunea pe piața petrolieră în același timp în care efectele crizei corona se produceau la nivel global. Ca atare, producătorii petrolieri s-au întors la negocieri – iar Statele Unite, pentru prima oară, a împins discuțiile, susținând acordul.

La sfârșitul lui martie, lucrurile au început să se schimbe rapid și pentru Rusia. Chiar dacă presa nu scria prea alarmist despre cum virusul Covid-19 ataca Rusia, s-a impus starea de urgență și în Moscova, apoi și în alte orașe din țară iar criza corona a trebuit să fie admisă oficial de Kremlin. Dar, mai important, Covid-19 lovea nemilos Europa și își începuse “atacul” și în Statele Unite. Pentru Rusia, Europa este piața energetică cea mai importantă. Rusia are o rezervă de $560 miliarde de dolari și pentru că cea mai mare parte a acestei rezerve nu este deținută în dolari, valoarea sa va scădea destul de rapid – criza actuală, chiar dacă are un efect de scădere asupra economiei, va crește cu siguranță valoarea dolarului, care va deveni din ce în ce mai scump, cu cât se adâncește criza. Realizarea acestor evidențe a împins Moscova să-și reconsidere decizia asupra acordului propus de Saudiți. Ultimul lucru pe care și-l dorește Putin este să fie considerat vinovat de problemele economice ale Rusiei – dacă scade valoarea rezervelor financiare ale Rusiei și rușii trebuie să sufere, acest lucru trebuie să fie din vina altcuiva și nu a Moscovei.

Și în S.U.A., Covid-19 lovește puternic. Președintele Trump, înainte de campania electorală pentru prezidențiale, anticipând o scădere economică de proporții și observând cum companiile americane aveau deja probleme din cauza scăderii prețului petrolului, a declarat acordul OPEC+ o prioritate a administrației de la Washington. Mai mult, S.U.A. a negociat și un beneficiu suplimentar din partea saudiților. Pe 13 aprilie, Riyadhul a anunțat că au adăugat $5 dolari la prețul pentru America, în timp ce au scăzut prețul pentru Asia. Acest lucru înseamnă că producția de petrol saudită nu va ajunge pe piața americană, în felul acesta acordându-le timp (prin piață) companiilor americane.

Rezerve și continuarea războiului

Anunțul saudit asupra diferențierii prin preț a piețelor americane și asiatice subliniază faptul că războiul prin preț se va intensifica în Eurasia. Cantitatea care nu merge spre Golful Mexic, merge către Asia, acolo unde Arabia Saudită concurează cu Rusia (sigur, și cu Iran, Nigeria și Irak, dar mai puțin semnificativ). În timp ce Riyadhul știe că Rusia nu va păstra înțelegerea – pentru că așa a făcut de fiecare dată, mai știe și că are puțin timp la dispoziție pentru a vinde și mai ales pentru a vinde profitabil.

Nu se știe cu siguranță care este capacitatea de rezervă la nivel mondial, dar estimările dau o valoare între 0.9-1.8 miliarde de barili. Acest lucru e echivalentul a 9-18 zile de producție pe capacitate maximă sau 90-180 de zile pentru a permite ca producția să depășească cu 10% – sau cu 10 milioane de barili pe zi, această cantitate fiind destinată rezervei. Se știe deja că facilitățile de rezervă din Caraibe sau cele de la Cushing din S.U.A. sunt aproape de capacitatea maximă, iar aritmetica simplă a cererii și ofertei arată că rezerva mondială va fi la capacitate curând. Arabia saudită, ca și Rusia și orice alt producător este interesată să vândă cât mai mult – până când se atinge capacitatea. În acel moment prețul va tinde și chiar va coborî sub zero, mai ales în cazul în care criza corona nu se oprește iar lumea va fi în continuare în izolare sau carantină.

Considerând o medie de 1,35 miliarde barili pentru capacitatea de rezervă mondială și având în vedere ipoteza în care toți producătorii mondiali respect acordul OPEC+, atunci se va ajunge la capacitate maximă în prima parte a lunii iunie (cam în 67 de zile). Dacă acordul OPEC+ nu va funcționa iar producătorii vor continua să pompeze petrol pe piață, valoarea nulă va fi înregistrată mai devreme, cel mai probabil pe la mijlocul lunii mai. Ar fi cu siguranță bine, pentru toată lumea, ca activitatea economică să fie reluată la începutul lunii viitoare – numai că nu se știe dacă este posibil. Până la urmă, piața petrolului este și ea dependentă de modul și timpul în care administrațiile statelor naționale reușesc să anihileze dușmanul invizibil Covid-19. Momentul în care oamenii vor ieși din izolare precum și modul în care criza actuală influențează activitatea economică vor fi determinante pentru ceea ce va urma pentru sectorul energetic.